La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


miercuri, 26 octombrie 2016

NOTE ZILNICE


Când am ajuns în seara asta acasă, B. (9 ani si ceva) mă întreabă de ce am venit așa târziu și îi răspund că am fost la o conferință. El zice, citez: dacă o să ajung președinte o să interzic conferințele și sesiunile de comunicări.
Ce inutile îmi par discuțiile în public, mesele rotunde, cu teme generoase și fără un fir roșu și o pregătire prealabilă. Dacă îi asculți pe vorbitori poți să îți dai seama ce îl preocupă pe fiecare. Orice luare de poziție se raportează la propria temă de casă, totul se reduce la perspectiva personală. Un ghiveci de idei aruncate anarhic spre un public care nu poate și nu știe ce să aleagă. Azi Clujul a fost capitala specialiștilor în patrimoniu imobil. Am aflat că, la modul declarativ, pe toți din sală ne preocupă monumentele, până a ne lega în lanțuri de ele numai ca să le salvăm de lăcomia autorităților locale și de asediul butaforiei și kitch-ului atât de plăcute omului / turistului - masă. N-am auzit vreo soluție concretă, doar lamentații, vinovați anonimi, aluzii și am reținut doar că refacem acum monumentele patriei și probabil le vom vizita când vom fi pensionari. Nu știu dacă o să ne mai placă atunci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.