Zilele astea am început să citesc
memoriile lui Vladimir Dumitrescu din 1945-1946, intitulate «Mărturisirile unui
criminal politic». Memoriile au fost
publicate postum, la multe decenii de la scrierea lor și mult după căderea
regimului comunist. Arheologul bucureștean, elev al lui Pârvan, a fost șef de
cuib, comandant legionar, înscris în legiune din 1932. Cartea mi-am cumpărat-o la un târg de carte
unde era o tarabă complet verde,
plină cu scrieri legionare, în anul de grație 2016. Era și Pentru legionari a lui Codreanu într-o ediție frumoasă, diferită
mult de xeroxul editat pe care l-am citit eu la începutul anilor 90. Știam că Vladimir Dumitrescu a scris în 1945
și, deci, nu avea cum să se dezică atunci de crezul său (mai mult chiar se
înverșunase din cauza victoriei comuniștilor și a evoluției lumii de-atunci
spre ceea ce știm că s-a întâmplat).
Mi-am cumpărat cartea ca să văd ce zice despre branșă, despre săpătorii în
pământ, și nu despre politica vremurilor interbelice.
Evenimentele din prezent nu mă lasă, însă,
să o citesc ca pe un document de istoria arheologiei. E acolo o critică, din
perspectivă naționalistă și antisemită, a României interbelice, a
disfuncționalităților acelei țări relative recente, care nu poate fi ignorată. E
abolut frapantă paralela cu România de azi intrată în zodia politicianismului
post-decembrist. În viziunea lui Dumitrescu pentru tot sunt vinovați liberalii
subjugați de finanța evreiască Blank & Co. Azi, noii liberali fac o figură
proastă și propun candidat la Primăria Bucureștiului un suflet neo-legionar
mercantilizat. Diferența între România interbelică din memoriile lui Dumitrescu
sau din Schimbarea la față a României e
că atunci puteau să identifice vinovații pentru disfuncționalități. Cine sunt
azi? Cu ce e diferit PSD-ul de liberali, sau viceversa? Cine sunt vinovații de
azi? FMI-ul, UE, multinaționalele, străinii în general. Niște abstracțiuni,
dacă compară cu evreul interbelic, țapul ispășitor universal, bun de sacrificat
pentru interesul proaspetei națiuni române. În lumea complexă de azi
antisemitismul pare complet stupid și irațional, un reflex moștenit din Evul
Mediu, o vânătoare de vrăjitoare prelungită până în modernitate.
Cred că
și atunci era de fapt ca acum, fără mari diferențe: politica se structura în
funcție de agitația fripturiștilor și sinecuriștilor și deciziile la nivel
statal nu erau (și nu sunt, de fapt, nici acum) decît transpunerea la nivel
macro a meschinăriilor de grup și personale ale unora. Iată de ce, încă o dată,
nu mă interesează politica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.