Săptămâna trecută aș minți dacă aș zice că nu m-a
interesat politica. Așa un pic m-a preocupat, atât cât să deschid facebook-ul
zilnic și să urmăresc fluxul de știri de acolo. Și eram pesimist și blazat și
îmi părea cumva rău de tinerii din jurul meu care, la cei 20 și ceva de ani ai
lor, sperau și se iluzionau că va câștiga Klaus Iohannis. Îmi venea peste mână
să-i dezamăgesc, să le spun, din experiența mea, că nu are cum să nu câștige
Victor Ponta, indiferent câte mii de like-uri dau ei pe facebook și câte
clipuri și lozinci haioase distribuie. Le-am mai povestit din experiența mea,
ehe, când eram eu ca voi…, am lipit afișe cu Constantinescu cu prenadez pe toți
pereții, am reprezentat PNȚCD-ul într-o secție de votare studențească din Cluj,
am dat mâna cu părintele Boilă, nepotul lui Maniu, care venise în vizită la
secția de votare, am contribuit carevasăzică la «revoluția» din 1996. Drept
care, mă gândeam eu în sinea mea, am dreptul să nu mai fac nimic acum. Faceți
voi, e rândul vostru, că sunteți tineri, eu mă simt bătrân, învins de sistem ca
președintele Constantinescu, am depus armele, am capitulat, nu mai vreau decât
să supraviețuiesc cumva în țara asta, chiar dacă va fi toată a lui Ponta, acest
Augustus dâmbovițean, «Augustus dă România», cum ar zice tabloidele, care a
vrut să cumuleze la cei 42 de ani ai săi toate funcțiile principale de partid
și de stat.
Nu am sărit conform lozincii «Cine nu sare, nu vrea
schimbare!», prins în vertijul muncii cotidiene și acaparat de problemele
curente. Mi-au plăcut, însă, plimbările clujene, civilizate, cu atmosferă
relaxată cu spirit ludic și lozinci și pancarte haioase. Lozinca mea preferată
a fost «Klaus, Klaus, nu ne da la Mickey Mouse», unde în loc de numele
șoricelului Disney era un desen al lui Mickey cu fața lui Victor Ponta. Mișto.
Din păcate am văzut și politicieni de profesie care s-au insinuat, s-au
strecurat printre oameni și au poluat cu prezența lor. Un prieten din
«diaspora» mi-a zis că Declarația de la Cluj e unul din cele mai bune lucruri
care s-au întâmplat în ultimii ani în
România. Și eu cred că e salutară această redeșteptare a civismului, sau o
activare civică a tinerilor, și cred că mișcările din ultimii ani, ca Uniți
Salvăm, sau grupuscule de stânga mai mult sau mai puțin radicale ca Grupul de
Acțiune Socială, Clujul Civic, Tinerii Mânioși, au jucat rolul principal în
mobilizarea oamenilor. Încă o dată, mă bucur că m-am înșelat. Important este că
românii s-au mobilizat, au votat și l-au ales pe Klaus Ionannis. Asta e cu
adevărat important, nu faptul că a pierdut Victor Ponta.