Amintiri din Roșia Spontană
Nu am cum să nu îmi amintesc de vacanța mea de o lună în
Roșia Montană. E ca madlena lui Marcel Proust: de câte limba mea trece pe
interiorul danturii mandibulei întâlnește un canin spart, unul din care
lipsește o bucată. Și îmi amintesc brusc de Roșia, de barul Între craci,unde
un tânăr miner mi-a trântit un pumn de mi-au sărit ochelarii și o bucată din
canin. E una din ultimele bătăi în care am intrat de când am devenit serios și
civilizat, așa că mi-o aduc aminte (parțial).
Încerc să nu îmi exprim părerea în legătură cu Roșia
Montană, nu pentru că nu mi-ar păsa sau pentru că mi-ar fi frică de nu-știu-ce
consecințe ale poziționării. Mai degrabă nu vreau să intru în această polemică
a afectelor, în această armată donquijotescă a dezinformaților. Poate sunt și
eu un dezinformat, cel puțin dacă mă compar cu Mihai Goțiu sau alții de felul
lui. Am stat o lună în Roșia atunci când promitea să devină din nou un oraș californian de civilizație
internațională, am cunoscut
roșieni, am mâncat, băut și dormit în Roșia, m-am familiarizat cu arhitectura
din târg. Și, cu toate
acestea, ce am aflat eu despre Roșia? Cred că nimic sau aproape nimic. Am aflat
doar că unele case hâite ale roșienilor nu au preț, nici un fel de preț, nici
zillions of dollars, pentru că au valoare sentimentală. Că, unii dintre
roșieni, cel puțin, sunt foarte atașați de locurile și de lumea lor stropită
din belșug cu variate țuici și vinarsuri. Dar că, în ciuda faptului că formează
o societate pestriță, de vinituri, roșienii sunt funciarmente de treabă,
sunt deschiși și primitori, ospitalieri (poate cu excepția celui care mi-a
spart caninul).
Nu știu dacă contractul cu Gold Corporation este un act
de trădare națională, dar în mod sigur flamura Salvați Roșia Montană! atrage azi tot felul de hipsteri
maginali anti-sistem, hippioți ecologiști, luptători civici și tineri mânioși.
Roșia a devenit turnesolul alchimiilor noastre identitare: cei care nu fac
lanțuri umane răcnind Salvați Roșia
Montană! sunt suspecți de a fi
vânzători de țară, chiar vânduți. Nici eu nu vreau cianuri pe Arieș în jos, dar
nu mă simt nicicum aparținând acestui grup eterogen al protestatarilor, nu pot
căsca gura în acest cor cacofonic.
Ce naiba ai facut domnule o luna acolo?
RăspundețiȘtergerecercetari arheologice preventive
RăspundețiȘtergere