De ce nu mă interesează politica (4).

Din mai multe motive:

1. Discutam acum vreo câteva zile cu profesorul A. C., în mijlocul drumului, despre mișcarea Occupy UBB și plenarele Uniunii Tineretului Mânios și concluzia a fost că totul este despre ocupare azi. Fiecare vrea să ocupe ceea ce aparține celuilalt. USL-ul vrea să reocupe tot ce s-a colorat portocaliu în trecutul recent. Asta cred că e o directivă de sus, reocupați tot! Să o înlocuiți pe Ana Nucului din postul de directoare de la căminul cultural din sat cu un membru USL!

2. În continuarea acestei idei am văzut ca membri CNCS, cei ce au patronat cântarea științifică a României de anul trecut, au amenințat că își vor da demisia în bloc datorită reducerii finanțării de către ministerul în subordinea căruia sunt. Oare nu au înțeles că este vorba de reocupare? Demisia lor e binevenită, atât timp cât ei au fost extrași, cu un telefon de la Funeriu, din masa anonimă a cercetătorilor români pe vremea când tot mediul înconjurător era colorat portocaliu.

3. Chiar când a debutat mișcarea studențească care a dus la ocuparea eroică a unei săli de curs nu-știu-câte-zile colegele cu care împărțeam biroul s-au mutat și au eliberat o cameră. În spiritul vremii am glumit și le-am zis: ce ar fi să o ocup, să mă extind, să îmi aduc un sac de dormit și să îmi mut acolo biroul, că eram cam înghesuit. Gluma s-a întors împotriva mea și am fost ocupat la rândul meu. Deși UBB e una singură, de pe vremea fostului rector (mare meșter în folosirea manevrei divide et impera) spațiile sunt împărțite pe hârtie între facultăți. Și m-am trezit ocupat. S-a dovedit că stăteam în spațiul altei facultăți și teritoriul meu a fost revendicat de cel ce s-a mutat în camera recent eliberată de colegele mele (un Lebensraum perceput de el ca insuficient). Așa că am primit ordin să îmi mut efectele personale (60 de saci de cărți, mobilier, birotică, fișe, alte gunoaie etc.) în fosta sinagogă. Când eram în Canada mă amuza faptul că pavilionul de informatică era într-o fostă biserică. Acum când mă gândesc că o să îmi mut biroul într-o fostă sinagogă și nici măcar nu sunt tăiat împrejur mă cam ia cu fiori.