Note de lectură

Duminică i-am citit o poveste lui B., după care mi-am citit și mie una.  Un episod din Mahābhārata care poate fi citit și ca narațiune independentă, Nalopākhyāna, sau povestea lui Nala. Nu vreau să mă mai lamentez că Mahābhārata nu e tradusă încă în limba noastră, că suntem un neam de păstori nenorociți a căror "epopee" e Miorița.

În continuarea preocupării mele din ultima vreme despre cum îi vedeau oamenii pe zei în cel de-al doilea păgânism, îmi notez cum i-a văzut Damayantī, fiica lui Bhīma, pe zeii nemuritori Indra, Varuna, Agni și Yama veniți să o ceară de soție.

"21. O, stăpâni puternici, Păzitori ai Lumii, luați-vă din nou înfățișarea voastră, ca să-l pot deosebi pe regele Punyaśloka.

22. Când auziră cuvintele rugătoare și triste ale Damayantīei, zeii îi dădură, după cum ceruse, putința de a-i deosebi, luându-și din nou semnele lor.

23. Deodată ea îi zări cum stăteau toți deasupra pământului, fără colb și fără sudoare, cu privirea mândră, purtând cununi proaspete."

Cât de homerică e această apariție și cât de departe de zeii în formă de statui cu soclurile lor ce bântuie visele celui de-al doilea păgânism.