La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


miercuri, 20 februarie 2013

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (3)


Iată și un alt motiv pentru care nu mă interesează politica. În contact cu politicul se developează prostia, servilismul și imbecilitatea aproapelui. Orice poveste cu politicieni este despre stăpâni de sclavi și sclavi, boieri și iobagi, patroni și clienți.
Azi locul meu de muncă s-a infestat cu politicieni și eu n-am mai avut loc. Un anume domn Verheugen de care uitasem (din fericire) a devenit doctor honoris causa la UBB. Nu e vina lui. Au descins, cu această ocazie și alte mărimi de la centru, clonele lui Năstase la care făceam aluzie în textul anterior, Ponta și Corlățean.
Cred că atunci când împăratul de la Roma a venit în Dacia provincialii nu s-au agitat așa cum au făcut-o responsabilii cu pâinea și sarea de la UBB. Au dat probabil caii cu cremă de ghete pe copite, dar nu cred că au plantat flori iarna.
În fața clădirii centrale de pe str. Kogălniceanu 1-3 era o groapă (se citește sondaj arheologic) făcută în octombrie – noiembrie anul trecut și lăsată deschisă. Cu toate că era protejată cu panouri, începea să se umple cu pet-uri și pungi goale de chipsuri iar movila de pământ de lângă ea era cam inestetică.  Groapa a fost astupată urgent ieri iar în pământul negru proaspăt au fost plantate niște flori. În luna februarie. Pe scări, în fața intrării principale, au fost puse două ghivece mari cu doi brăduți. De la ușă până în Aula Magna, covor roșu. Nu am nimic cu covorul roșu, cu festivismul exagerat, dar nu înțeleg cine și-a imaginat că pe scări, în fața intrării principale, stau iarna ghivece cu plante. De ce să pui ghivece pe scări? Îmi aduc aminte când Gerhard Schroder a fost să viziteze mormântul tatălui său, Fritz Schroder,  soldat nazist mort în al doilea Război Mondial, în Ceanu Mare, jud. Cluj, autoritățile au asfaltat drumul și i-au făcut și un monument fain. Suntem un popor cu reflexe de slugi, avem slugărnicia în memoria din genă.
Pe fosta stradă a Lupului, actualmente Mihail Kogălniceanu, parcarea era blocată de dimineață. Niște nefericiți și-au lăsat 5-10 minute mașinile în fața grădiniței de la Iozsa Bela, atât cât să-și îmbrace copiii în șorțulețe. Pe când au coborât erau deja ridicate de prompta poliție locală. Că doar urma să vină Ponta la 11 și era deja 9.
Pe la 10.30  vreau să intru în clădirea centrală, cu treabă. Era lume strânsă în față, caruri de filmare de la televiziuni, profesori, studenți etc. Urc pe scări și dau să intru când mâna lungă a unui spp-ist mă oprește. Era un tip între 50-55 de ani, cu palton negru cu un walkie-talkie sau așa ceva în mână. Mă întreb după ce criterii îi aleg pentru că îmi dau seama că nu pot să-l descriu. Mutră comună, păr negru, proaspăt ras. Mă întreabă: unde mergeți? La Universitate, zic eu. Nu puteți intra, zice el. Cum nu pot intra? lucrez aici, insist eu nu prea convins. Aveți invitație pentru eveniment?, continuă el. Ce eveniment?, fac eu pe prostul, după care îmi dau seama că e inutil să mai insist. Și-am plecat gândindu-mă cum îmi ocupă politicul spațiul vital. Mai târziu m-am bucurat când am văzut copiii cu pancarte care s-au sustras vigilenței spp-istului meu. Oare aveau invitații la eveniment?

3 comentarii:

  1. Nu era chiar aşa de greu de pătruns acolo dacă aveai un pic de experienţă, nişte informaţii şi un pic de pregătire a evenimentului. Aţi preluat de la presă apelativul de "copii" cu privire la protestatari, asta nu înseamnă că presa îşi face şi treaba de investigaţie aşa cum ar trebui. Nu e nimic ocult la mijloc, doar că între nişte "copii" şi nişte oameni cu experienţă e o diferenţă mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu tineam neaparat sa intru la decernarea dhc, chiar aveam treaba in cladire. Nu am preluat din presa nimic, am vazut doar poze si am avut impresia ca protestatarii erau tineri, studenti, si de aici apelativul copii. Era cu simpatie, nu era nimic peiorativ.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am sesizat vreun ton peiorativ in apelativul "copii", doar ca vazusem multe asemenea exemple in presa in care autorii se refereau la protestatari ca la "studenti" sau "copii" si m-am gandit ca ati fost contaminat si dumneavoastra de asta. Si in presa, unele asemenea referiri erau laudative (sunt doar studenti/copii, dar uite ce curajosi sunt) sau dispretuitoare (sunt studenti deci sunt niste mucosi care habar nu au pe ce planeta sunt). Ca nu erau niste 'copii' o demonstreaza tocmai problema pe care v-o puneti dumneavoastra: oare aveau invitatie? cum au reusit sa intre? Si sunteti singurul care a si-a pus problema asta, lucru pentru care va felicit.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.