Turda mă’sii (6)

Oasele sparte și îngălbenite ale civilizației

Pentru mine Turda era, odinioară, orașul vacanțelor. Orașul lunilor de vară în care îmi făceam ucenicia pe șantier, în praf și moloz cu aromă romană, cu după-amieze sărate în Lacul Ocnei. Acum sunt blocat în vacanță, în acest Disneyland neverosimil înconjurat cu sârmă ghimpată.

Chiar îmi place vara pe șantier la Turda. Să fac o muncă cu sens  pentru mine (care am în loc de meserie un hobby), chiar dacă asta nu interesează pe nimeni, pe nici un turdean de souche care se plimbă grăbit pe la baza dealului Cetății. Ignorând deplin ceea ce facem noi sus.

În ciuda trezitului matinal, a caniculei care te dezhidratează, a oboselii acumulate, scormonitul nostru zilnic în ruinele și gunoaiele romanilor este o activitate plăcută.

Un pescuit subteran inutil la rădăcina arborelui Yggdrasil…