B. îi explica astăzi unei fetițe de vârsta lui cum se trage omul din maimuță. În ciuda protestelor părintești și a mirării adulților prezenți a schițat teoria soților Leakey: la început a fost un strămoș comun al nostru și al cimpanzeului (care genetic e mai înrudit cu noi decât cu gorila), apoi au venit australopitecinele, apoi hominizii (h. erectus, h. habilis), apoi tot felul de frați vitregi din Neanderthal și în sfârșit homo sapiens. Aici a urmat o întrebare devastatoare: dar nu Dumnezeu l-a creat pe om? Totuși. Această problemă pare mai ușor de soluționat prin apelul la gnosticismul dualist decât la creaționismul științific. Dumnezeu, principiul Binelui absolut, nu putea să creeze lumea și umanitatea cu toate relele aferente. Pomul bun face roade bune și pomul rău face roade rele, așa că trebuie să fi existat un principiu al Răului, un Arhonte ignorant / înger căzut care să fi creat lumea noastră. Astfel că acest arhonte a creat maimuța și i-a suflat pe nări spiritul divin și maimuța a devenit australopitecină, apoi hominid și după ce maimuța femelă a fost fecundată cu coada șarpelui în grădina Edenului, brusc a atins nivelul de homo sapiens. În concluzie, dogma niceeană e doar o opțiune. Dintr-o infinitate de soluții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.