VACANZE SICILIANE

4 aprilie 2003

Știința religiilor / istoria religiilor italiană și, extrapolând, scrisul istoric italian, sunt dominate de un academism steril. Am citit vreo zece articole ale aceluiași tip pe care nu-l numesc, toate cam pe aceleași teme,  più o meno: soteriologie, religii ale salvării, culte orientale. Teza de doctorat se învârtea tot pe-aici. Aceleași riflessioni spuse în vreo zece feluri, cu subsolul paginii inundat de note. Ar părea că toată știința e în note, că s-a coborât schedario din bibliotecă în josul paginii. Nu este el singurul, așa fac toți. De exemplu se face o introducere frumoasă, cu un citat aruncat dintr-un tratat hippocratic, iar la citat se pune o notă în care nu apare doar referința propriu-zisă, trimiterea directă la izvorul antic și la ediție, ci se discută în notă locul tratatului în epocă, cu bibliografia aferentă, relațiile cu alte fenomene etc. Un excurs și în excurs alte divagații. Totul împănat cu note, cu referințe bibliografice din plin, citate cu passim, ca și cum tocmai ai fi citit vreo cinci cărți despre temă săptămâna trecută și le-ai rezumat conținutul în propoziția din note (sărac trebuie să fi fost!). De fapt nu e așa. Se citează, pur și simplu, o bibliografie generală a problemei pentru a arăta că o cunoști, că ești la curent cu existența ei, cu ideile exprimate acolo, fără vreo trimitere explicită la o pagină anume. Se citează orice banalitate, ca și cum nu numai că  nu mai există idei, dar nu mai există nici măcar vreo manieră originală, nouă, de prezentare a ideilor vechi. Nu e problema că nu se aduce nimic nou (vorba profesorului P.:  ce ai adus nou domnu’ N.?), ci că e o apă bătută în piuă la modul savant.  Când vezi vreo zece articole diferite care citează aceleași studii și cărți, în aceeași ordine pentru că sunt dispuse alfabetic la sfârșit, ești un pic decepționat. Și toate sunt sinteze, ca și cum ai putea face doar sinteze și considerații, când nu te-ai apropiat umil de obiectul de studiu, nu l-ai cercetat cu lupa, nu ai căutat sau adunat monumente, nu le-ai interpretat. Poate de-aia mie îmi e jenă când public câte un articol scurtuț, pe un subiect mărunt și precis, cu subsolul cam rarefiat.